Istoria romanilor Vol. II - Oamenii pamantului

Volumul al II-lea, intitulat in chip atat de sugestiv „Oamenii pamantului”, trateaza istoria romanilor din intervalul cronologic de la retragerea aureliana (275 d.Hr.) si pana la anul 1000, incluzand ultima parte a procesului de etnogeneza romaneasca si primele secole de dupa aceea.
CAPITOLUL I BARBARII SI IMPERIIApus, numai prin ultimul sfert al secolului al IlI-lea conditiile contactului cu barbarii au fost deosebit de salbatice. in sfararnaturile de marmuri linse de flacari, in obiectele marunte facute bucati, in gramezile de monede ascunse Jullian vedea grozavia lor1. O oarecare ruralizare pare a se pronunta si in Galia insasi. Se lucreaza pamantul ca la camp inauntrul zidurilor in secolul al V-lea.
Un fenomen asemanator se petrece tot atunci in Belgia, unde in calea francilor germani se ingramadesc ruinele4 [1]. Tabloul pe care ni-1 prezinta istoricul modem al Galiei e al unei provincii fundamental ruinate in care s-au facut in graba sfortari desperate pentru a se intari macar cateva cetati capabile de a rezista.
E aceeasi opera care se face iot atunci pe malul drept dunarean, care n-a fost parasii, al Scitiei Minore, la Ulmetum si la odata stralucitoare cetate a istrienilor [2].
Si Jullian observa si altceva: Imperiul trece, de pe urma greselilor sale, printr-o ingrozitoare criza care mananca orasele. Le vedem pusti indu-se. fara nici o amenintare straina, in nordul Italiei si pe Adriatica. In ce priveste Britania Mare, se crede astazi ca teribilele jalanii retorice ale lui Nonnius si chiar pesimismul lui Beda sunt exagerate. Spectacolul Daciei in momentul primelor navaliri sc poate restitui deci prin cazuri asamanaioarc [3]. Astfel, se putea spune ca, inainte de refacerea de catre Iulian, Nicopolul lui August era in ruine: „pradate (locerae) casele nobililor, fara coperisuri forurile, totul era plin, dupa stricarea apeductelor, de murdarie si praf. Atena insasi „isi pierduse orice ingrijire publica si privata".