Istoria și filosofia religiilor Vol.1: Religii ale lumii antice

Istoria și filosofia religiilor Vol.1: Religii ale lumii antice. Manul pentru Facultățile de Teologie din Patriarhia Romană

De-a lungul timpului, în mod artificial, au fost create tot felul de conflicte între religie și cunoaștere, între religie și filosofie etc. Religie sau filosofie? Și una, și alta! Pentru că orice religie presupune, direct sau indirect, o filosofie și o înțelepciune a vieții, după cum orice filosofie presupune o anumită religie, indiferent de conotațiile ei. Să ne gândim la religie și cunoaștere! Religia înseamnă tocmai cunoaștere, dar nu o cunoaștere abstractă, supusă relativ rațiunii, ci o cunoaștere tainică, experimentală, directă, intuitivă, pentru că ea „leagă”, unește, și nu doar distinge, diferențiază, așa cum o face experimentul științific. Religie sau filosofie? Și una, și alta! Pentru că orice religie presupune, direct sau indirect, o filosofie și o înțelepciune a vieții, după cum orice filosofie presupune o anumită religie, indiferent de conotațiile ei. Inclusiv filosofia „atee” implică divinul prin faptul că încearcă să-l ignore. Nu poate face abstracție de el.

Religia înseamnă mai mult decât o simplă morală, infinit mai mult decât o simplă concepție de viață, deși le implică pe acestea, întrucât ea este un mod aparte de a fi, este trăire și viață autentică, este experiența vie a Absolutului, a legăturii cu El. - Preot prof. univ. dr. Nicolae Achimescu