Jocul de-a lumea

Jocul de-a lumea. Eseuri

Poate ca suntem noi prea scrupulosi. Poate problematizam prea intens ceea ce, in fapt, in marele ansamblu al Jocului, nu constituie decat inexistente.

Poate speram sa castigam neverosimilul trofeu. Poate visam nechibzuit la Imparatia Jucatoriilor. Oricum, pana cand inca mai putem crede din toata fiinta ca gustul cafelei pe care tocmai o sorbim din ceasca provine din substantialitatea certa, inconfundabila, a boabelor aromate de pe plantatiile columbiene, mai exista ceva de jucat.

Daca insa vom constata candva ca si el e o insiruire nesfarsita de 0 si 1, ca-i rodul unei aride trigonometrii a insensibilitatii, ne vom lasa - nu vom mai avea incontro - jucati de Jucatorii din Jocul unei serii exasperante de jucarii de plasmuit alte si alte piese si jocuri. Poate exista si avantaje: sacaitoarele angoase existentiale ce ne albesc noptile
se vor flescai intr-o somnolenta si apatica lehamite algoritmica.