La tiganci

La tiganci de Mircea Eliade cuprinde șase povestiri fantastice. Ele arată cum sacrul poate apărea în viața de zi cu zi. Misterul și suspansul modelează felul în care oamenii trăiesc și simt. Ei așteaptă întâmplări care i-ar putea duce dincolo de lumea cunoscută. Cartea se adresează cititorilor cărora le plac clasicii literaturii române. Li se adresează și celor atrași de povestiri despre timp, memorie și sacru.

Povestirile estompează granița dintre viața reală și fantastic. Simbolurile leagă lumea simțurilor de sacru. Acest tărâm sacru se află dincolo de puterea de înțelegere a oamenilor. Timpul urmează trăirile lor lăuntrice. Această viziune pornește de la concepția lui Augustin despre suflet. Actele rememorării reiau ideea lui Platon că memoria poate duce la cunoaștere.

Cartea deschide o serie dedicată prozei fantastice postbelice a lui Eliade. Cele șase povestiri sunt așezate în ordine cronologică. Prima este Un om mare. Urmează Douăsprezece mii de capete de vite și Fata căpitanului. Apoi vin Ghicitor în pietre și La tiganci. Ultima este O fotografie veche de paisprezece ani.