Labirint. Zina Zen.

A iubi, iubire ar putea fi (sub)tittul acestei plachete de versuri. Amare sau dulci, melancolice sau vag zglobii, aleile Labirintului strabatute de Zina Zen duc intotdeauna catre suflet. Sensibilitatea autoarei a fost dovedita de multa vreme, iar acest volum nu face decat sa o confirme. Tonalitatile sunt doar aparent minore - undeva exista puterea (auto)ironiei, lumina, speranta, sugerate cu un condei care nu tremura in fata hartiei albe sau a sentimentelor proprii. Pentru ca Zina Zen merge dincolo de punctul ih care ceilalti se opresc. - Odilia Rosianu, redactor-sef Literatura de azi Eu nu sunt chiar literatura..., imi marturisea oarecum timida intr-o discutie Zina Zen. E tare derutant acest „chiar", te zapaceste si mai mult dupa ce-i citesti cartile. S-o crezi, sa n-o crezi? Pai, oare ce-o fi fiind fata care cumpara pistrui pe plaja goala, imparte cu iubitul „nimicul nostru-n parti egale", il uita, ii iarta si-I... omoara de drag ce i-i? Poeta urmareste cum „universul face pariuri / cu doi oameni lipiti de un geam". Nu ma iau cu universul, dar pun pariu ca ceea ce scrie dansa chiar e literatura. "Intr-o seara albastra de joi / Doua inimi se plimbau pe o strada", zice Zlna Zen, rezumand: „Doi nebuni impotriva oricui". Nebuni frumosi, as adauga, cu care mi-as pune mintea si eu, cititorul. Oricum, in trei, chiar trasnIti, e mai usor sa infrunti o lume destul de pe de-a-ndoaselea..." - Valeriu Turea, cltItor