Labirintul de chiparosi

Toscana. 1941. Atunci când războiul bate la ușă, viața devine un labirint în care singura lumină după care te poți ghida este cea pe care o păstrezi ascunsă în inimă. Descoperă povestea lui Beatrice, tânăra scoțiană care își caută refugiu în labirintul de chiparoși al Francescăi și al lui Edoardo, însă lupta pentru a-i salva pe copiii adăpostiți acolo o scoate din nou în calea războiului. Toscana, 1940. Izolată în Italia devastată de război, Beatrice trebuie să renunțe la visul său de a preda limba engleză în însorita peninsulă. În mijlocul dezastrului, ea găsește adăpost la Villa delle Colombe și se refugiază în grădina minunată a Francescăi și a lui Edoardo, care ascunde în inima sa un labirint de chiparoşi. Dar Beatrice nu este singura care încearcă să fugă din fața războiului. Și alte suflete înspăimântate își doresc să se ascundă de istorie printre chiparoși. Însă, pe măsură ce războiul se apropie, rezidenții vilei sunt forțați să facă lucruri cândva de neimaginat... 2015. Tess ajunge la vilă cu inima încă îndurerată după moartea soțului ei. Beatrice, acum custodele clădirii, o îndrumă spre liniștea tămăduitoare a grădinii, însă orice speranță la pace și vindecare este spulberată de apariția lui Marco, proprietarul care își dorește să dea vila pe mâna dezvoltatorilor. Astfel, Beatrice este nevoită să dezvăluie trecutul dureros al acestui loc, dacă își dorește să îl salveze. Pe măsură ce istoria prinde viață din cuvintele acesteia, Tess descoperă că Villa delle Colombe a fost dintotdeauna un adevărat bastion al speranței în vremuri întunecate. Va reuși ea să-l convingă pe Marco să-i ofere vilei o nouă șansă la viață și ei o nouă șansă la fericire? Recenzii: „Cărțile Fionei Valpy se simt, nu se citesc! Nu mi-a plăcut niciodată istoria, însă privind anul 1940 prin ochii unor personaje feminine, vulnerabile, dar totuși atât de curajoase, am descoperit o altă istorie ascunsă de-a dreptul captivantă: cea a oamenilor obișnuiți. ” - Maria D Fragment din carte TESS: „Mă gândesc la povestea lui Beatrice despre Gio şi Alfredo, care încercaseră să ajute un fluture să iasă din crisalidă. Cred că suferinţa seamănă puţin cu această poveste, îţi spun. Ajungi să te închizi în suferinţă şi nimeni nu te mai poate ajuta cu adevărat să ieşi din ea. Desigur, cei din jur te pot sprijini, îţi pot ţine companie, poate uneori reuşesc chiar să-ţi abată atenţia, însă numai tu te poţi lupta ca să devii suficient de puternic pentru a supravieţui după moartea cuiva drag.” BEATRICE: „Italia devenise un câmp de luptă pe care Aliaţii şi germanii se prinseseră într-o aprigă încleştare, iar liniştea vilei noastre izolate aparţinea acum trecutului. În fiecare zi la uşa noastră îşi făceau apariţia oameni cerându-ne ajutorul – un ajutor pe care însă nu prea eram în măsură să li-l oferim.”