Lacrimi și dinți

lecție
Am săpat adânc până am dat de cuvinte. Când mi-am dat
seama că gropile comune au nevoie de-un templu, am cerșit lumină
de la lampa lui Aladdin. Dar jurnalul de călătorie nu e carte
de vizită pentru hoții de buzunare cu pâine. Porumbeii albi vestesc
dimineți fără tancuri, anotimpul cu numărul 5 dintr-un calendar
fără cruci negre. Am fost anunțat că regele moare
și mi-am luat bilet la spectacol. Dac-aș fi știut că e cheală cântăreața,
aș fi dansat mai mult de-o vară în așteptarea unui Godot grăbit. Lumile
se împletesc sub soarele roșu de octombrie, una pe față,
două pe dos. Sau poate de noiembrie, depinde de stil…,
până când viața le va despărți. Lecția continuă și zidurile
își scriu singure dialogurile printre umbre. Pământul de pe foaie
miroase a rugăciune
... și a liniște.