Liberalism si dezvoltare. Principii pentru o educatie moderna

Sunt aproape doi ani de cand am inceput sa adun idei ale unor economisti si filosofi consacrati, idei care s-au potrivit grilei personale de valori si pe care le-am completat cu propriile convingeri. In motivatia elaborarii prezentei lucrari as aminti cu amuzament un gand care m-a adus de fapt in inima Moldovei la Facultatea de Economie. Era visul unui copil de optsprezece ani de a imbunatati situatia economica a Romaniei, convinsa fiind ca aceasta va aduce si progresul. Gaseam in afirmatia ca avem economisti foarte bine pregatiti, dar o situatie economica precara, un paradox. El, economistul, era principalul vinovat pentru ca nu a fost in stare sa gaseasca cele mai bune solutii - intelegeam ca drumul spre dezvoltare nu se poate face fara o economie sanatoasa-, iar supararea imi era antrenata de un alt gand: cum au putut altii sa ne-o ia inainte? Nu americanii sau nemtii, ci popoare din fostul bloc socialist. Stiam din prima zi ca voi indragi doctrinele economice, dar nu era o iubire neconditionata, ci nutream speranta ca acolo voi gasi raspunsuri la framantarile mele. Ei, „filosofii lucrurilor pamantesti”-cum ii numea Heilbroner-, au pus stapanire nu doar pe inima ci si pe mintea mea. De cele mai multe ori adevarurile de ieri se potrivesc si astazi, iar puterea argumentatiilor depaseste orice incercare actuala. Unii dintre ei au adus solutii concrete, altii au imaginat un ideal, unii au frizat atotcunoasterea rasturnand orice teorie, iar altii au si pus altceva in loc. Un lucru au inteles cu totii-si citindu-i am gasit si raspunsul dilemei mele- economia nu se poate rupe de restul lucrurilor, a formula solutii economice fara nici o schimbare politica, sociala sau culturala este ca si cum ai incerca sa schimbi motorul unei masini stricate fara a repara si rotile sau a pune benzina. E nevoie de o mobilizare totala, iar concluziile cercetarilor recente arata ca orice schimbare a mentalitatilor necesita TIMP, dar nu ani ci zeci sau sute de ani.