Lupul de stepa

„Lupul de stepă” este un autoportret poetic al unui bărbat care simte că este jumătate om și jumătate lup. Această poveste care pare scrisă în stilul lui Faust este dovada filosofiei lui Hesse și a sentimentului extraordinar al umanității, deoarece analizează umanizarea unui mizantrop de vârstă mijlocie. Cu toate acestea, romanul poate fi văzut și ca o pledoarie pentru autoanaliză, blamând în același timp ipocrizia intelectuală a perioadei. După cum remarca însuși Hesse, dintre toate cărțile sale, „Lupul de stepă” a fost cel mai des și intens înțeleasă greșit. ,br> „Solitudinea este independență. A fost dorința mea și am reușit să o împlinesc pe parcursul anilor.”