Maica Domnului in teologia secolului 20 si in spiritualitatea isihasta a secolului 14. Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei

In veacul XIV, secolul isihasmului, trei figuri de prim rang ale teologiei bizantine — Grigorie Palama, Nicolae Cabasila si Teofan al Niceei — au consacrat pagini decisive meditatiei asupra tainei Maicii Domnului. Rezultatul este configurarea a trei reflectii de o forta duhovniceasca si amplitudine teologica unice: — o mariologie isihasta (Grigorie Palama) — o mariologie umanista (Nicolae Cabasila) — o mariologie holistic-cosmica (Teofan al Niceei). Substanta volumului de fata o constituie restituirea textului, contextului si a istoriei receptarii unora din cele mai profunde si fascinante monumente ale teologiei ortodoxe bizantine, pe nedrept uitate sau rastalmacite. O lectura esentiala pentru toti cei pasionati de profunzimile mistice ale Ortodoxiei. La distanta de peste o jumatate de secol, acest volum duce la capat, intr-un gest tardiv de omagiu postum, intentia formulata in 1950 de pr. prof. Dumitru Staniloae cand scria: „Daca Sfantul Andrei Cretanul si Sfantul Ioan Damaschinul ne-au dat cele mai lirice cuvantari despre Fecioara, iar Sfantul Grigorie Palama a descris in Omilia la intrarea ei in Templu ca nimeni altul viata ei de taina in Dumnezeu sustinuta de rugaciunea inimii, Teofan al Niceei este dogmatistul neintrecut al Maicii Domnului, interpretand in functie de ea toata mantuirea si doctrina crestina in cel mai sistematic tratat despre ea. Comorile acestea ar trebui sa fie facute neintârziat accesibile evlaviei poporului nostru.”