Mama are nouă vieți

LIVRARE DIN 23 NOIEMBRIE „După ce a trecut cu succes prin poezie, eseu și proză scurtă, Ștefania Mihalache revine cu un roman surprinzător, care îi reconfirmă interesul pentru teritorii sociale și capacitatea (rară) de a crea personaje vii. Descrie o familie de «oameni simpli» care încearcă să-și ignore marginalitatea și insecuritatea socială, statutul real de «umiliți și obidiți». Și urmărește, gradat, cum crește tensiunea între cei trei membri ai familiei, închiși în singurătăți etanșe, fiecare cu problemele lui. O mențiune specială pentru portretul inedit al adolescentei, victimă a bullyingului. Mama are nouă vieți se instalează firesc în prima linie a romanelor din 2026.“ - Gabriela Adameșeanu „Schimbând constant perspectiva narativă, Ștefania Mihalache construiește o radiografie a crizei: criza individului, la vârste diferite, criza relațiilor interumane și a familiei, dar și criza comunității și a întregii societăți. «Ce face un om cu ceea ce istoria a făcut din el sau din ea?» este întrebarea la care personajele Ștefaniei Mihalache oferă răspunsuri pe cât de diferite, pe atât de tulburătoare. Romanul investighează natura profundă a relațiilor dintre părinți și copii, dintre soț și soție, transformând banalitatea unor vieți în pretext al unei meditații pe marginea condiției umane, în tot ceea ce are aceasta mai relevant.“ - Carmen Mușat „Și a murit fără lumânare. Că n-a mai avut curajul să i-o aprindă. Și, când i se subțiase respirația, iar pieptul abia dacă i se mai ridica, ea, Dorina, fugise din cameră «ca să n-o întoarcă». Să nu-i întoarcă sufletul, să nu-l împiedice să se desprindă de lumea asta. Așa se zice. De la Mămica știa Dorina asta, cu întorsul sufletului. Unii spuneau că sunt prostii, superstiții, dar Dorina înțelegea într-un fel. Adică înțelegea că, dacă sufletul se întoarce odată ce-a pornit, locul din care s-a desprins e mult mai greu de suportat – e ca și cum te-ai lepăda de o haină murdară, ai pune-o în coșul de rufe și cineva te-ar obliga să o scoți de acolo și să o pui iar pe tine.“ - Ștefania Mihalache Ștefania Mihalache este prozatoare, poetă, eseistă și traducătoare. A debutat în 2004 cu romanul Est-falia, urmat de Poemele secretarei (2010). Lansează apoi volumul de poezie Sisteme de fixare și prindere (2016), câștigător al Premiului „Matei Brâncoveanu“ pentru Literatură. În 2019 obține Premiul pentru proză scurtă „Boccace“, Franța. În 2021, publică Cronica Akasha, apoi Gene dominante (2022), distins cu premiul „Observator Lyceum“. Volumul de poezie Sunt liniștită, mi-e frică (2024) a obținut Premiul pentru Poezie al revistei „Ateneu“ și al Radio România Cultural. A beneficiat de burse și rezidențe literare oferite de DLITE (Goethe Institut, 2022), respectiv TRADUKI (Split, Croația, 2023).