Mari Romani la rascruce de veacuri vol. 1

Volumul continua cu marturii despre Nicolae Grigorescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion I. C. Bratianu, Theodor Serbanescu, sculptorul Ioan Georgescu, poetul, dramaturgul si prozatorul Dimitrie Constantin Ollanescu-Ascanio, Duiliu Zamfirescu, George Cavadia, Mihail Kogalniceanu (caruia autorul ii dedica patru capitole in care povesteste despre omul, diplomatul, familistul si iubitorul de arta Kogalniceanu), Costache Negri si marea lui dragoste Giuseppina Berta, Cesar Bolliac, dascalul Ioan Popescu, fabuloasa nunta a Mariei Bibescu, Ioan Mincu, pictorul G. Demetrescu Mirea si opera sa de „tablouri idealiste, adica cele de imaginatie sau evocatie, si cele realiste, portretele”; amintiri asupra originii si familiei lui Ion Luca Caragiale; primari „de odinioara” ai Bucurestilor si se termina cu un capitol dedicat Craciunurilor „de altadata”. „In plenitudinea multumirilor, dupa ce pun la cale si purcelul fript cu marul in gura si feliile de cozonac moldovenesc cu stafide rosii, mici, fara sambure, si crescut cat snopul – orgoliul gospodinelor – si dupa ciocniri de pahare cu vin rosu de Nicoresti care aduce a viorele, simt nevoia cantecelor de lume, si, la un semn al lui conu Costache, Marghiolita isi drege glasul si incepe sa cante acompaniindu-se cu chitara, tinandu-i isonul incet, conu Costache, melodia nostalgica de tinerete: De-as fi iubito, gingasa floare, / Ce creste ’n vale langa parau, / Mi-as da si roua si mandrul soare, / Pe-o raza dulce din ochiul tau… Ea-i transporta pe toti. N-or fi avand si oamenii acestia suferintele lor, neplacerile lor, tristetele lor? Desigur, da. Dar credinta in Cel de Sus ii intareste. Fiecare e multumit de soarta lui. Viata li se pare frumoasa, pasnica, senina. E un Craciun al credintei, al credintei vii si sfinte”.