Maurice și Maralyn

Maurice și Maralyn Bailey au petrecut 118 zile pierduți pe mare, în derivă pe Pacific. În martie 1973, o balenă le-a lovit barca și a scufundat-o. Sophie Elmhirst le spune povestea adevărată. Le urmărește viața de la începutul relației, trecând prin naufragiu, până după salvare. Cartea îmbină povestea vieții lor cu aventura pe mare. Le explorează și căsnicia. Se adresează cititorilor de povești adevărate despre supraviețuire și greutăți înfruntate împreună.

Cinci părți le urmăresc viața de cuplu. Se cunosc în 1962. Maurice lucrează ca zețar în Derby. Boala din copilărie și răceala familiei l-au făcut retras. Maralyn a crescut cu o mătușă și un unchi. Ea este mai sigură pe sine. Amândurora le plac zborul, cățăratul și navigația. Ea propune să-și vândă casa și să plece pe mare spre Noua Zeelandă. Pornesc în iunie 1972, la bordul ambarcațiunii Auralyn.

După ce barca se scufundă, prind pești și țestoase. Adună și apă de ploaie pentru băut. Trec nave pe lângă ei, dar nu îi văd. Foamea, boala și furtunile îi istovesc. La fel și avariile micii lor ambarcațiuni. Țin jurnale și fac planuri, iar asta îi ajută să reziste. Maralyn rămâne neclintită, în timp ce Maurice își pierde tot mai mult speranța. Un echipaj de pescari coreeni îi salvează pe 30 iunie 1973.

Părțile următoare urmăresc faima lor și întoarcerea pe mare. Își construiesc o barcă nouă. Visează în continuare să ajungă în Patagonia și lucrează pentru a-și împlini visul. Ultima parte explorează durerea pierderii după moartea lui Maralyn. Maurice simte în continuare legătura dintre ei.

Elmhirst a descoperit subiectul cercetând de ce caută oamenii să evadeze. Această carte de debut a câștigat premiul Nero din 2024 pentru nonficțiune. Autoarea a scris pentru The Guardian și pentru 1843, publicația The Economist. A câștigat premii British Press și Foreign Press. Alexandra Tabara a tradus această ediție din engleză.