Memorie italiane. Memorii italiene

„Desi n-am trecut cu vederea cartile celor mai vrednici de cinstire si ale celor mai vestiti autori, de la care, ca de la cei mai de seama maestri, poti doar sa te alegi cu cele mai bune invataturi si exemple, totusi cele doua carti asupra carora am cugetat cu precadere, si de care nu ma voi cai niciodata ca m-am slujit, au fost Lumea si Teatrul. Prima imi infatiseaza atatea si atatea caractere felurite ale oamenilor si mi le zugraveste asa de firesc, incat par zamislite tocmai spre a-mi oferi din belsug subiecte pentru comedii frumoase si pline de invataminte. Ea imi arata semnele, puterea si urmarile tuturor patimilor omenesti […]; de aceea, din aceasta carte, tot rasfoind-o si tot chibzuind asupra ei, culeg, in orice imprejurare si indeletnicire din viata mea, ceea ce este intru totul trebuincios pentru cine doreste sa implineasca cu oarecare cinste profesia mea. Cea de-a doua carte, adica Teatrul, ma invata, atunci cand o rasfoiesc, in ce culori trebuie sa zugravesc pe scena caracterele, patimile, intamplarile pe care le descopar in cartea Lumii; cum trebuie sa le conturez pentru a le scoate mai mult in relief si care sunt nuantele ce le fac mai placute privirilor sensibile ale spectatorilor.“ (Carlo GOLDONI)