Mihai Șora. Omul dialogal

Leonid Dragomir cercetează gândirea lui Mihai Șora prin principalele sale cărți. Le abordează în ordine cronologică. Prezintă întrebările și scopurile lor. Studiul îi ajută pe cititori să înțeleagă filosofia lui Șora. Totodată, arată cum era Șora ca om. Această perspectivă se sprijină pe întâlnirile lor de-a lungul multor ani.

În centrul ei se află tensiunea dintre a fi și a avea. Oamenii trebuie să trăiască cu amândouă, dar Șora pune ființa pe primul loc. Structurile sociale și lucrurile pe care le deținem trebuie să slujească ființa. Nu trebuie să o domine. Această poziție caută să apere sinele de control. Îl ferește și de deprinderi încremenite, și de folosirea lui ca instrument.

Cartea cercetează cum reflecția lăuntrică ne poate adânci legăturile. Pornește de la sine spre spiritele înrudite, apoi spre toți oamenii. Cuprinde astfel întreaga viață și întregul univers. Mărturiile despre Șora îi subliniază darul de a asculta. Arată cum îi încuraja pe ceilalți să vorbească liber. Tot ele leagă ideile sale de viața din România. Toate acestea au venit după douăzeci de ani de tăcere.