Ministerul public intre executiv si justitie - Ioan Alexandru, Otilia Giredariu

Pentru Romania, scoaterea Ministerului Public de sub autoritatea puterii executive si autonomizarea absoluta a acestuia ar fi o solutie nociva, dat fiind faptul ca, practic, s-ar reveni la modelul sovietic in care Procuratura era instrumentul cel mai dur sau mai rafinat de represiune la dispozitia puterii politice, a partidului unic. O asemenea formula este incompatibila, in opinia noastra, cu pluralismul politic si separarii puterilor statului, iar scoaterea Ministerului Public de sub autoritatea Ministerului Justitiei, respectiv a puterii executive, nu poate avea drept consecinta o asa-zisa scoatere a procurorilor de sub influenta politicului, ci, dimpotriva, ar crea un instrument total independent si care, intr-adevar, ar putea fi supus unor presiuni politice. S-ar crea, practic, o noua putere in stat. Nu apartenenta Ministerului Public la puterea executiva creeaza conditiile exercitarii unor presiuni politice (adevarata putere politica se afla la Parlament - adevaratul titular al puterii de reglementare primara), ci modul in care sunt distribuite competentele si felul in care sunt garantate conditiile exercitarii acestor competente. Presiuni politice pot fi exercitate indiferent carei puteri i se subordoneaza Ministerul Public.