MODERNIZAREA ROMANIEI CONTEMPORANE

într-un climat internaţional propice extinderii metodelor moderne de producţie, de circulaţie, de schimb şi de consumaţie, mai cu seamă până la instaurarea nazismului în Germania, România, intrată într-o nouă etapă de îndată ce Marea Unire a fost făurită, fapt care reclama soluţionarea unor sarcini fundamentale pe plan economic, politic, social şi cultural-artistic, a dat curs, după un model propriu dorit, vrednicilor preocupări de a face un pas decisiv în progres. Generaţia care adusese la biruinţă ideea de unitate naţională dorea acum să direcţioneze România spre un ideal constructiv prin excelenţă, cultural şi civilizator prin esenţă, productiv prin scop, ideal imposibil de atins fără a ridica la rang de realitate problemele de organizare ştiinţifică a muncii şi a producţiei, asupra cărora specialiştii noştri, îndeosebi cei legaţi de practica industrială, au atras atenţia încă spre sfârşitul secolului XIX.