Monahismul

Monahii au jucat un rol hotarator in formarea conceptiei despre viata duhovniceasca in Rasaritul crestin. Inca de la originile sale, viata monahala a fost imaginea vietii crestine autentice. Dornici sa pazeasca toate poruncile lui Hristos, monahii sunt, asadar, adevaratii si autenticii crestini. In zilele noastre, crestinul modern face o deosebire mult prea mare intre „mantuire” si „desavarsire”. Or, zice Sfantul Ioan Hrisostom: „Sfintele Scripturi nu spun nimic despre o atare deosebire, ci tuturor li se cere sa duca viata monahilor, chiar daca sunt casatoriti”. Fidel Sfintilor Parinti, Rasaritul nu cunoaste paralelismul tipic occidental intre „poruncile” si „sfaturile” evanghelice, primele obligand pe toti crestinii, iar celelalte doar pe monahi. Instrumente ale virtutii, mijloace de dobandire a „virtutilor duhovnicesti”, fagaduintele saraciei, castitatii si ascultarii sunt necesare deci pentru toti crestinii. Monahii se deosebesc de restul crestinilor doar prin radicalismul asumarii lor. Fuga de lume, ascetismul riguros, rugaciunea si munca de zi cu zi a monahilor tind de fapt spre realizarea spirituala a Botezului: curatirea in om a chipului lui Dumnezeu care a fost intinat de pacat si redarea stralucirii sale originare in comuniune cu Arhetipul sau divin. Consacrat unei prezentari a tuturor dimensiunilor monahismului rasaritean, volumul de fata vine sa intregeasca fericit cele doua volume precedente — Manual sistematic si Rugaciunea — ampla sinteza dedicata de parintele Tomáš Špidlík spiritualitatii Rasaritului crestin, nu altceva decat o vasta apologie a marturiei unice si indispensabile a spiritualitatii ortodoxe in fata crestinismului tot mai secularizat al Occidentului si a caracterului tot mai nespiritual al lumii actuale.