Munca actorului asupra rolului - Etica

Konstantin Stanislavski arată cum construiesc actorii un rol. Pornește de la prima lectură și ajunge până la spectacol. Urmărește felul în care actorii ajung să cunoască și să simtă rolul. Ei învață să-l trăiască și prin propriul corp. Scopul este depășirea jocului teatral ostentativ. O viață lăuntrică autentică dă greutate cuvintelor dramaturgului.

Acest ghid se adresează actorilor, regizorilor și celorlalți oameni ai scenei. El încheie seria de trei cărți despre sistemul său de actorie. Nu oferă un set de reguli fixe. Stanislavski pornește de la piese diferite între ele. Una este Prea multă minte strică, de Aleksandr Griboedov. Celelalte sunt Othello, de William Shakespeare, și Revizorul, de Nikolai Gogol. El leagă parcursul unui rol de evenimentele din piesă. Îl leagă și de motivații, de cadrul și de împrejurările acțiunii. Actorii folosesc aceste legături pentru a construi acțiuni fizice și psihice. Artistul său poate da greș, dar continuă să caute adevărul.

Stanislavski se inspiră din viață și din știință. Totuși, el deosebește arta de felul în care știința studiază lucrurile. Pentru a crea, se bazează pe sentimente și impresii, vechi și noi. Folosește și simțurile, și intuiția, adică o cunoaștere nemijlocită.

Acest volum din colecția Yorick include și Etica, scrisă în 1908. Textul privește felul în care actorii se poartă cu ceilalți. Abordează și cerințele și regulile muncii pe scenă.