Nadejdea crestina. Cum vor vietui si se vor mantui crestinii ortodocsi in vremurile antihristice

    Dumnezeu ingaduie ispitele antihristice pentru ca sa ne incerce credinta si sa ne cearna. „Ci eu numai spre Domnul voi atinti privirea, in Domnul Dumnezeul meu imi voi pune nadejdea, si Dumnezeul meu ma va asculta (Mih. 7, 7).       Intre El, minunile Sale si noi, Dumnezeu a pus credinta, nu logica gandurilor omenesti. Daca ea ne va intari prin Harul Dumnezeiesc, inima noastra va sta neclintita. Iar prin nadejdea crestina, care este sadita in inima noastra de darul lui Dumnezeu, sufletul nostru devine curajos si darz, primind putere sa biruim ispitele si hotarele mortii si sa patrundem in viata cea vesnica.       Dar daca cadem in deznadejde, deznadejdea naste disperarea, iar „a dispera e o nenorocire mai mare decat a pacatui” (Sf. Ioan Carpatinul) pentru ca disperarea este moarte duhovniceasca, careia ii poate urma si moartea trupeasca prin sinucidere, asemenea lui Iuda. De aceea, „a-ti izbavi inima de chinuitoarele neputinte ale deznadajduirii si disperarii este mult mai important decat sa vindeci neputintele trupesti” (Sf. Casian Romanul).