Nero, Brac German

si eu vad, in fiecare noapte geroasa, cum crapa fructele ramase pe crengi in gradina mea din Colares. si mai aud cum tipa luna, ca o pasare ratacita. Numai lui Nero i‑as mai putea marturisi ca planta mea favorita este nufarul si ca as vrea sa stau intr‑o livada domneasca, avand o carafa de vin rosu alaturi. Doar ca acum nu am curaj, Nero se misca agale, nepasator, spre cusca lui, e prima data cand nu‑si intoarce capul spre mine. Raman in fata usii de la intrarea in spital. Bunica mea avea o vorba, omului ii este dat sa vada soarele numai prin luna, tot asa cum mie imi este dat sa aflu cine sunt doar prin umbra prietenului Nero. Un brac german, cu par sarmos si cu inima de doua ori mai mare decat a mea… Ate a vista, tuturor…