Nicolae Ceausescu si „creatorii din domeniul cinematografiei”. Momentul 5 martie 1971

Utilizarea cinematografiei, a filmului istoric in primul rand, ca instrument de propaganda a devenit aproape un loc comun in cea de-a doua jumatate a secolului al XX‑lea. Regimurile totalitare au fost si sunt in prim planul distorsionarii trecutului in favoarea prezentului, insa nu sunt singurele intrucat si regimurile democratice, aici fenomenul nu este neaparat controlat politic, consemneaza asemenea derapaje bolnavicioase. Prezenta fenomenul totalitar in cadrul cinematografiei romanesti a fost semnalat deja in cateva remarcabile realizari istoriografice la nivel national. Potentialul propagandistic al cinematografiei a fost descoperit inca din primele decenii ale secolului trecut. In 1973, cunoscutul istoric francez Marc Ferro, reliefa intr‑un studiu definitoriu din aceasta perspectiva, intitulat „Le film, une contre-analyse de la société?”, care sunt conotatiile unui astfel de demers3. Pentru a demonstra exis¬tenta fenomenului inca din debutul anilor interbelici, acesta aducea in discutie exemplul cinematografiei sovietice, care a primit ordine precise de a distorsiona trecutul apropiat si prezentul prin inter¬mediul industriei cinematografice. Scopul era acela de a manipula populatia in sensul intelegerii instaurarii comunismului in maniera dorita de noua putere sovietica. (Din introducere)