Norul

[...] Tot volumul sustine si contrazice, deopotriva, motto-ul: „Iarba uscata e la fel in toata lumea". Prozele sunt roma-nesti prin vorbele in raspar, „In colturi si rotunde", cum ar zice Nicolae Velea, si prin indicatii scenografice si regizorale etno-socio-politice, dar chenarele pe care le deseneaza sunt extrem de incapatoare, numai bune de gazduit spectacole ale general-umanului lumii contemporane si fericiri provizorii furnizate de lectura: „o fericire pe care n-o mai incercasem de mult strabatea bietul meu trup, toate se oprisera din alunecare si din moarte, clipa se lasa prinsa la trasurica sortii, ca un manz de abia iesit din pruncie". In cele din urma, da, oamenii pot fi/ sunt liberi ca pasarile cerului, ne asigura prozatorul. Ca „pasarile cerului intr-o tara ticsita de vanatori!" - Irina Petras