Nouăsprezece căutări

Iubirea si cuvintele sunt adevarate binecuvantari...

da-mi, Doamne, primaveri
si-Ti voi da cuvinte

eu sunt un strigator la cer
pana si nasterea mi-a fost

un etern ecou dupa primaveri:
„da–mi, Doamne,
primaveri si-Ti voi da
cuvinte!”

la fiecare strigat imi creste
aripa ovala din ciot de
suflet ea spinteca bolta
cereasca –
Il cauta
se-nalta in fiecare zi
tot mai mult
incat
mi-e teama ca o sa
raman o aripa care va
striga

in eternitate
dupa primaveri de negasit

azi suspin in mine
astept
sa raman doar o
aripa in Calea Lactee,
dar...

aripa-mi devine copac
la poarta Paradisului
se-mbratiseaza ingeri printre ramuri
Dumnezeu zambeste

mi se-ntoarce aripa pe
pamant se-ntoarce in mine
in centrul sufletului
imi devine cuvant
nu-i mai e inceputul un
ciot e ploaie de lumina

Il prind pe Dumnezeu de
picior El imi zambeste
eu ii strig:
„mi-ai dat, Doamne,
Cuvantul, o sa-Ti scriu o
primavara!”