Nyusu

— Sa nu mai saruti nicio fata!... — Dar e sora ta, sora mea... — Nici pe ea! Nici mana sa nu i-o mai saruti... Ne-am impacat lesne, facand-o sa rada. Am muiat un colt din batista de la piept intr-un pahar cu apa si mi-am sters buzele din greu, ca de cine stie ce pata. — Acum sfinteste tu, cu o sarutare, buzele ce au pacatuit si n-or sa mai pacatuiasca.       Ninel m-a sarutat de zeci de ori, dintr-un colt intr-altul al buzelor, vrand parca prin aceasta sa pecetluiasca legamantul solemn ce imi luasem in fata ei.      Stateam ostaseste, in pozitia de drepti, lasandu-ma prada acestui nevinovat capriciu al minunii mele, apoi am cuprins-o intreaga la pieptul meu. Ii simteam inima zvacnind puternic, obrajii ii simteam fierbinti, respiratia sufocata. Nu incerca macar cu o miscare sa se desfaca din bratele mele. Ii cautam ochii, ii cautam buzele. Ne-am impiedecat de un covor si ea a cazut extenuata pe marginea patului; eu i-am cazut la picioare in genunchi. D. I. Atanasiu - Nyusu