O filosofie a dreptului

Aceasta carte propune o altfel de filosofie a dreptului: nu cronologica, nu tematica, ci relationala. Ea exploreaza raporturile dreptului cu lumea, i. e cu alte sisteme normative sau sociale (morala, cultura, politica si stiinta), pornind de la premisa ca o intelegere profunda a dreptului presupune o incursiune dincolo de granitele conventionale ale disciplinei, asa cum au fost delimitate de pozitivismul kelsenian. Printr-un demers interdisciplinar, cartea ii familiarizeaza pe studenti cu intrebarile perene ale filosofiei dreptului, in lumina mizelor contemporane: „De unde izvoraste legitimitatea dreptului?”, „Pot fi judecatorii obiectivi?”, „Este valida o lege imorala?”, „Ce este adevarul?”, „Este dreptul o stiinta?”, „In ce masura exista un drept universal sau global?”, „Dreptul si justitia coincid?”. Filosofia dreptului ofera o perspectiva critica asupra presupozitiilor, posibilitatilor si limitelor cunoasterii juridice, dar si asupra modului in care dreptul opereaza in societate. Aceasta perspectiva ii este necesara juristului care aspira sa devina nu doar un bun profesionist, ci si un cetatean implicat in lumea in care traieste, constient deopotriva de puterea si de limitele dreptului. Paradoxal, pentru a-l face mai inteligibil, filosofia dreptului il complica mai intai, reconectandu-l la dimensiunile non-juridice ale existentei sale si redeschizand intrebari de care dreptul dogmatic se distanteaza in mod artificial. Rezultatul nu este un manual exhaustiv al autorilor, temelor si curentelor de gandire juridica, ci o filosofie a dreptului, printre multe altele posibile, inevitabil selectiva. Cartea reflecta felul in care autoarea intelege dreptul, tributar, desigur, parcursului sau intelectual: o odisee interdisciplinara si comparativa care revine, mereu si mereu, la punctul de plecare – dreptul.