O seară la restaurant

ACOPERISUL

In blocul cenusiu de beton,
Deasupra noastra, e un apartament
Care se vinde mereu.
In fiecare an alti locatari,
Alte destine
Pe care nu mai pot sa le duc in spinare.
La cele mai nepotrivite ore
Se aud pasi, se toaca vinete, se bat cuie,
Se fac gratare, se tranteste rningea, scartaie patul,
Plange copilul
Sau vajaie conductele de apa.
Solutia ar fi sa ma mut in pod,
Dar blocul nu are acoperis.

Da-mi un acoperis cu porumbei, domnule Valery!
Dati-mi un camion de cherestea, voi, muntilor!
Dati-mi linistea, fabrici
De placi ondulate —
Dati-mi libertatea, voi, dulgheri
Veniti de prin sate!
[...]