Oameni de nicaieri

„În anii ‘75-‘80, nu am putut trece de cenzură cu romanul Oameni de nicăieri – o frescă a anilor ‘55-’60 despre viața orășelului meu (Alexandria) – povestește Marin Radu Mocanu – din cauza caricaturizării unor activități de partid, iar când era aproape să trec (la Editura Cartea Românească) cu sprijinul marelui prozator Marin Preda (teleormănean și el), acesta a decedat (în mai ‘80), rămânând să-l editez ulteior”. Marin Radu Mocanu Marin Radu Mocanu s-a născut la 23 aprilie 1938 în Alexandria, județul Teleorman. Absolvent al Facultății de Istorie de la Universitatea București (1962). Din 1962 a fost cercetător științific (arhivist) la Arhivele Naționale Centrale, iar începând cu 1992 a ocupat funcțiile de director al acestei instituții și profesor în cadrul Facultății de arhivistică. Semnează în numeroase reviste precum Ramuri, România literară, Luceafărul, Contemporanul etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor. „În anii ‘75-‘80, nu am putut trece de cenzură cu romanul Oameni de nicăieri – o frescă a anilor ‘55-’60 despre viața orășelului meu (Alexandria) – povestește Marin Radu Mocanu – din cauza caricaturizării unor activități de partid, iar când era aproape să trec (la Editura Cartea Românească) cu sprijinul marelui prozator Marin Preda (teleormănean și el), acesta a decedat (în mai ‘80), rămânând să-l editez ulteior”. În cele din urmă a debutat editorial în anul 1978. Cărți de poezie: Dorul de seară (1992); Dor de lume (2010) Eseu: Arhivele și cultura (1998); Arhivele și statul (2000) Proză: Tot o apă și un pământ, roman (1998); Monștrii somnului, roman (2000); Născut singur (2010) Volume documentar-istoriografice: Cazarma scriitorilor (1998); Cenzura comunistă (2001); Literatura și cenzura comunistă (2003); Vremuri satanice (2005); Scriitorii și puterea (2006); Cenzura a murit, trăiască cenzorii! Teatru: Bolnav de dragoste; Școala burlacilor; Bolnav din dragoste; Visul e păcatul meu; Cearta împăcării; Petrecerea.