Omul-de-artificii

Volumul Omul-de-artificii al scriitoarei Cristina Winters e ca un vagon dintr-un montagne-russe inca de la prima pagina, azvarlind cititorul intr-un vartej de situatii si personaje atipice si, in acelasi timp, tinandu-l legat cu centura de siguranta a unei exprimari ce ascunde, in spatele cuvintelor, o profunzime ce nu poate fi ignorata. Femeia-in-Mov, Lotusul-din-Mlastina, Orasul-zapada si, primul rand, Omul-de artificii, personaj principal prin absenta ce lasa urme de nesters reprezinta personaje si locuri cu o greutate tot mai mare pe masura ce te apropii de sfarsitul romanului. Sacrificiul final, un simbol al remuscarilor, al auto-pedepsirii dar si a obstinatiei propriei decizii lasa cititorul cu respiratia taiata si primul imbold va fi, intotdeauna, ca la finalul lecturii sa deschizi din nou cartea la prima pagina.