Omul în Hristos. Isihie și vederea lui Dumnezeu în Epistolele Apostolului Pavel

Avem binecuvantarea aparte de-a ne fi nascut din parinti ortodocsi, intr-o tara ortodoxa. Am fost botezati din pruncie, am gustat binecuvantarea lui Dumnezeu, suntem partasi Dumnezeiestii Euharistii, ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos, am primit, asadar, un "ADN duhovnicesc". Acesta este un inceput binecuvantat - dar se cere si o continuare pe masura. Caci binecuvantarea aceasta poate deveni pentru noi si ispita: ispita de-a ne culca pe-o ureche si de-a nu mai cauta spre cele inalte, spre culmile vietii duhovnicesti; cu alte cuvinte, ispita de-a ne margini la o viata morala.
Sfintii nostri Parinti vorbesc despre cele trei trepte ale vietii duhovnicesti: curatirea, luminarea si indumnezeirea, ca si despre venirea, ascunderea si revenirea dumnezeiescului Har, asa incat omul sa dobandeasca o cunoastere tot mai desavarsita. Astfel, viata ortodoxa este un parcurs, o cale, o impartasire de viata, o calatorie fascinanta, este o miscare continua - iar nu stare pe loc, este "saturarea nesaturata" de mila dumnezeiasca.
Hristos a spus ca este "Calea, Adevarul si Viata", iar nu o formalitate, un ethos si un obicei. Asadar, ceea ce trebuie sa-l defineasca pe crestin este cautarea neincetata a lui Hristos, inaintarea continua pe Cale. - Mitropolitul Ierotheos al Nafpaktosului si Sfantului Vlasie