Ontologia orientata spre obiecte

Ontologia orientata spre obiecteHamilton: In cartea dumneavoastra, prezentati o descriere foarte interesanta a relatiei dintre cunoastere si discipline precum stiinta, arta si filosofia. In ceea ce priveste filosofia, spuneti ca aceasta nu este un mijloc de transmitere a cunoasterii. Unde se situeaza propria dumneavoastra activitate in acest context? […]Harman: Se intampla frecvent sa impartim viata mentala a omului in cunoastere teoretica si cunostinte practice. Insa ar trebui sa fie usor de observat cat de saraca este aceasta imagine a vietii mentale. Arta, de exemplu, nu ne ofera, in primul rand, cunoastere, asa cum o fac stiintele, si nici nu este doar un fel de tehnica practica. Arta produce obiecte la care spectatorii si criticii pot face aluzie, fara a le putea parafraza vreodata in proza. Putem da insa un exemplu mult mai relevant decat arta, si anume filosofia insasi. In epoca moderna, filosofii incearca sa se modeleze dupa matematica si stiintele exacte si tocmai de aceea filosofia vrea sa fie vazuta ca un fel de cunoastere. Cu toate acestea, eroul ancestral al filosofilor, Socrate, nu pretinde niciodata ca preda cunoastere. […] In greaca antica, filosofia este philosophia sau iubirea de intelepciune, nu intelepciunea in sine. Acest aspect al filosofiei a fost ascuns sub pres in goana nebuna a filosofilor de a fi considerati rigurosi din punct de vedere stiintific. Intre timp, filosofia politica a fost inlocuita de o stiinta politica care foloseste calculatoare pentru a prelucra datele electorale. Nu este nimic rau in asta, desigur, cu exceptia cazului in care inlocuieste realizarea ca filosofia politica nu poate insemna niciodata cunoastere politica.Interviu realizat pe 28 ianuarie 2019, in Hong Kong Review of Books, in care Grant Hamilton discuta cu Graham Harman despre caracterul provocator al obiectelor.