Opere I. Julien Ospitalierul

Prefata de Alex. Stefanescu  „Poezia lui Emil Brumaru uneste robustetea flamanda cu finetea stampelor japoneze, perceptia naturalului cu cea a obiectului de arta, candoarea cu estetismul (focul din soba e intretinut cu «lemne tropicale», iubita calca, solemna, «pantalonul de poet» cu un «diamant»). Hedonismul ce ar putea sa devina apasator este aprofundat, dar totodata si corectat de fantezie, prin spirit ludic, prin umor, prin capricii, uneori vag urmuziene. Idilicul e sanctionat prin ironie. Primejdia calofiliei este evitata prin prospetimea ametitoare a impresiilor si prin subita adincire a sentimentului.” (Valeriu Cristea)  „In versurile sale, Emil Brumaru descrie, elogiaza si glorifica un stil de viata abandonat si aproape complet uitat de contemporani. Este vorba despre un «altadata» pentru a carui reconstituire recurge la amintiri din copilarie, la vestigii pastrate in oraselele de provincie, la carti si, bineinteles, la imaginatie. La sfirsitul secolului XX, poetul traieste intr-o lume preindustriala. Circula cu diligenta sau cu dirijabilul, asculta muzica la gramofon, bea apa din cismea, maninca dulceata de trandafiri, se imbraca in haine de borangic. In locuinta lui se gasesc obiecte pe care nu le mai vedem decit in casele batrinilor: andrele, piulita, bile de fildes, sticluta cu lavanda, brici si chiar un revolver de argint.” (Alex. Stefanescu)  „In aceasta poezie au loc, abia atinse de un condei elegant si de un spirit care se rusineaza de propria gravitate, trairi serioase si importante, iubiri, exagerari dureroase, ratari si drame, transpuse in alt registru: departe de a le anula insemnatatea, frumoasa discretie a poetului nu face decit sa o sublinieze. Absenta patosului exterior n-ar trebui sa deruteze. Incintatoarele idile, in constituirea carora poetul de la Dolhasca exceleaza ca nimeni altul, incit ai zice ca detine un fel de brevet al neprihanirii si al imaturitatii nestiutoare, sint, de fapt, niste false idile, foarte inselatoare la suprafata atit de calm lunecatoare." (Lucian Raicu) Emil Brumaru (n. 1939 – m. 2019), unul dintre cei mai importanti poeti romani contemporani. A debutat in 1970 cu Versuri, volum premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania. Alte volume publicate: Detectivul Arthur (1970), Julien Ospitalierul (1974), Cintece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul indragostit (1980), Ruina unui samovar(1983, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor), Dintr-o scorbura de morcov (1998), Poeme alese. 1959-1998 (2003), Fluturii din pandispan (2003), Poezii (carte la borcan, 2003), Opera poetica (3 vol., 2005), Submarinul erotic (2005), Infernala comedie (2005), Cintece de adolescent (2007), Povesti erotice romanesti (volum colectiv, 2007), Ne logodim cu un inel de iarba (2008), Versuri (2010), Povestea boiernasului de tara si a fecioarei… (2012), Intelectuali la cratita(volum colectiv, 2012), Rezervatia de ingeri (2013) si Sfisiat de umbra unui inger (2013). La Editura Polirom a mai publicat volumele Cersetorul de cafea. Scrisori catre Lucian Raicu (2004), Dumnezeu se uita la noi cu binoclul (2006), Basmul Printesei Repede-Repede (in colab. cu Veronica D. Niculescu, 2009), Opere I. Julien Ospitalierul (2009), Opere II. Submarinul erotic (2009), Opere III. Cersetorul de cafea (2012; 2014 in colectia „Eseuri & confesiuni”), Opere IV. Dumnezeu se uita la noi cu binoclul (2014) si Cad castane din castani. Amintiri de ieri si azi (in colab. cu Veronica D. Niculescu, 2014). A fost laureat al Premiului National de Poezie „Mihai Eminescu” (2001) pentru Opera Omnia, in 2011 a primit Premiul revistei Observator cultural, de asemenea pentru Opera Omnia, iar in 2013 Premiul Presedintelui UNITER. In 2014 a primit Premiul pentru Literatura in cadrul galei „Oamenii Timpului”. Poemele sale au fost incluse in antologii din Romania, Germania, Franta si Anglia.