Opus pistorum

Traducere din limba engleza, note si avertisment de Roxana Dragu Prefata de Dan‑Silviu Boerescu Opus pistorum este o carte scrisa de Henry Miller la comanda. In ciuda acestui lucru, cititorul va recunoaste in roman principalele caracteristici ale prozei autorului, candoarea acestuia, agerimea mintii, autoironia si pofta de viata. De la Marcelle la Tania, de la Alexandra la Anna, de la Charlotte la Billie si Jean, Alf, personajul principal, si prietenii sai ne iau pe sus si ne poarta in odiseea lor pariziana in cautarea slujbei perfecte, a femeii prefecte si a experientei erotice ideale. „Miller in cea mai buna forma a sa – vesel, licentios, exuberant.” (William S. Burroughs)  „La finalul acestei carti pe care orice Inchizitie ar arde-o pe rug numai dupa ce va fi aprofundat cu asupra de masura fiecare dintre revoltatoarele ei sugestii, intrebarile legate de istoria literara (paternitatea textului, de pilda) sau cele generate de felurite angoase estetice (pana unde poate merge scriitura pornache?) devin, in sine, ridicole.” (Dan-Silviu Boerescu) „Traim intr-un taram al fantomelor. Lumea e pe jumatate moarta inainte ca macar sa se fi nascut. Oamenii se tarasc prin viata cu un picior in groapa si cu celalalt lovind inca in pantec... nu se maturizeaza niciodata, dar devin batrani din clipa in care scheauna primele proteste, cand descopera ca sunt pe cont propriu... ” (Henry Miller) „Nu vreau sa mor. Putoii aia care spun ca in cinci sau cincizeci de ani sunt gata sa se transforme in fantome... cum Dumnezeu poate un om sa spuna una ca asta? Sunt prea multe chestii de vazut, prea multe de facut si, atat timp cat esti in viata, ar trebui sa fie cumva imposibil sa te saturi de acea farama de constiinta...” (Henry Miller)