Pagini alese

Redescoperiti farmecul inconfundabil al lui George Topîrceanu, unul dintre cei mai iubiti scriitori clasici romani, intr-o colectie esentiala. Volumul Pagini Alese reuneste cele mai valoroase creatii ale autorului: de la poeziile nemuritoare ce au incantat generatii - precum Rapsodii de toamna sau Balada unui greier mic pana la savuroasa sa proza umoristica. Cu un stil accesibil, plin de sensibilitate si ironie fina, cartea este o lectura ideala atat pentru elevi, cat si pentru toti cei care doresc sa se reintalneasca cu bucuria uneia dintre cele mai calde voci ale literaturii noastre. O carte-comoara, esentiala in orice biblioteca, ce promite sa aduca zambete, nostalgie si bucuria lecturii de calitate.

A fost un poet, prozator, memorialist si publicist roman, membru corespondent al Academiei Romane din 1936.Debuteaza inca din liceu, la 19 ani, publicand primele incercari, sub pseudonimul G. Top la revista umoristica Belgia Orientului (1904); a publicat si la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastra, Revista ilustrata, Samanatorul, Neamul romanesc literar. In 1909 publica in Viața românească parodia Raspunsul micilor functionari, ca o replica la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (prin care se face remarcat in lumea literara. Garabet Ibraileanu (cu care Intretine o interesanta corespondenta), il cheama la lasi (1911), ca subsecretar de redactie la Viața romaneasca. Subsecretar, apoi secretar de redactie la Viata romaneasca , aflata sub influența lui Ibraileanu, Topîrceanu cunoaste si colaboreaza cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu.Intre 1912 1913, impreuna cu M. Sevastos publica revista Teatrul. La lasi incearca sa-si termine studiile de filozofie, dar este mobilizat si participa la campania din Bulgaria, apoi la primul razboi mondial, cazand prizonier in primele zile, la Turtucaia (1916). Ramanele captivitate pana in 1918. Intors la lasi, redacteaza impreuna cu Sadoveanu revista insemnari literare, pana la reaparitia Vieții românești (1920), al carei prim-redactor va fi.

Prietenia cu Sadoveanu se reflecta si in Povestirile vanatoresti,in care tovarasul de pusca si de undita este numit de Sadoveanu prietenul meu, poetul. Volumele sale se bucura de succes de public si de presa, in special poezia, pentru care obtineIn 1926 Premiul National de Poezie.In anul 1934 incepe in Revista fundafillor regale, publicarea romanului satiric Minunile Sfintului Sisoe (neterminat, publicat postumIn 1938).In 1936, este ales Membru corespondent al Academiei. Desi bolnav de cancer la ficat intemeiaza impreuna cu Sadoveanu si Grigore T. Popa revista insemnari iesene ca un ultim efort creator.