Papa si episcopii. Monarhia pontificala in secolele al 12‑lea si al 13-lea

Din vremurile in care Biserica si-a modelat ierarhia guvernamentala pentru a se conforma structurii Imperiului Roman tarziu, constitutia ei a fost monarhica. Timp de secole constitutia Bisericii nu a fost supusa unei analize serioase. Oricum, in timpul secolului al XI‑lea, rolul propriu‑zis pe care Biserica il are in societate a devenit un subiect de dezbateri intense, generand o vasta literatura de tratate polemice inversunate, iar drepturile si datoriile Papei au inceput sa fie examinate cu o atentie nemaiintalnita. Desi Biserica timpurie a imprumutat structura din statul secular, guvernarea eclesiastica este in mod particular importanta pentru orice studiu asupra gandirii constitutionale medievale, intrucat regatele seculare au inceput sa adopte practicile guvernamentale ale Bisericii in Evul Mediu clasic. Ulterior, relatia dintre Biserica si stat a devenit chinuita si complexa. Rolul Bisericii in societate s-a schimbat dramatic intre secolele al VIII‑lea si al XIII‑lea. In secolul al VIII‑lea Biserica era, in linii mari, subordonata printilor seculari. Organizarea ei se centra in jurul regelui si al episcopilor. In secolul al XIII‑lea, Biserica a devenit independenta de puterea seculara, dar a ajuns subordonata episcopului Romei. Avea propriul sau sistem juridic, o organizare juridica sofisticata si o complicata retea de relatii printre membrii ierarhiei eclesiastice. Multi chiar au afirmat ca Biserica avea dreptul sa exercite o autoritate temporala. (din „Introducere”)