Descriere

„ Perioada cuprinsa intre revenirea lumii bizantine la cultul sfintelor icoane (843) si moartea imparatului Vasile al II-lea Macedoneanul (1025), perioada ce coincide in liniile sale generale cu guvernarea dinastiei macedonene (867-1028), este cunoscuta drept „varsta de aur” a istoriei bizantine. Este epoca in care imperiul de pe malurile Bosforului a atins apogeul puterii sale reusind sa dea masura originalitatii sale. O lume profund rurala, cu o administratie descentralizata, repliata in jurul platourilor anatoliene in incercarea de a supravietui in fata expansiunii islamice si care a renuntat la orice veleitati thalassocratice, cu o ideologie ale carei principale valori erau patria si credinta ortodoxa, a cedat locul, catre mijlocul secolului al IX-lea, unei societati urbanizate, deschisa marilor curente economice ce animau spatiul mediteranean, cu o politica expansionista, in Orient ca si in Balcani, legitimata de o ideologie care a revenit la doctrina constantiniana a imperiului crestin universal.” (Conf. univ. dr. Marius Telea)