Patericul Solovețului

Pe parcursul a cinci veacuri de existență, așezământul Solovățului ființează în părțile de nord ale Rusiei, ca un izvor al credinței și evlaviei, formând mulți robi adevărați ai lui Dumnezeu. Unii au dobândit mântuirea ostenindu-se în ascultarea misionară de luminători printre neamurile idolatre ale nordului, iar alții au slujit Domnului ca asceți, retrăgându-se în pustie; în cele din urmă au fost și dintre aceia care, imitând pe întemeietorii Solovețului, preacuvioșii Zosima și Savatie, au pus început altor așezăminte monahale, care au dăinuit până în zilele noastre, fiind ajutate și influențate de către călugării mănăstirii Soloveț. Ca să nu mai vorbim despre miile de călugări care, luându-și crucea, au urmat Dumnezeiescului Purtător de Cruce și au dobândit fericirea veșnică, deși necunoscuți de lume, aflându-se ei într-o smerenie deplină și izolare totală.