Pe aripile destinului

El o privea atent, parca stia ce se intampla cu ea; nu o lasa sa-si revina si isi lipi buzele usor de ale ei, asteptand parca aprobarea, dupa care o prinse mai strans in brate si o saruta cu pasiune. O minge ajunsese la piciorul ei si o lovi usor, aducandu-i la realitate. Simion privi uracios la minge, insa uitandu-se de unde venise, se lumina la fata si luand obiectul in maini, il dadu copilului, zambind. Ildico profita de acest moment ca sa-si revina... Cand Simion se aseza pe banca, ea il privea cu un zambet cald. "Ce dulce este copilaria, pacat ca eu nu-mi mai pot aduce aminte de ea", apuca ea sa-I auda in vis, inainte de a suna ceasul desteptator. Visul i se paruse atat de real, incat nu-i veni a crede ca de fapt este in dormitorul ei, in pat. Palmele ii erau inca transpirate si avea impresia ca inca ii mai simtea gustul sarutului...