Pe bune, pe invers

„Schiop propune un personaj ingenuu, homosexual, complexat, inhibat, (semi-)ratat social. Textul sau este un fel de proces-verbal al unui grup. Retinem neaparat faptul ca acest grup, alcatuit in buna parte din oameni obsedati de carte si dependenti de spleen intelectual, are drept scop evident violentarea tuturor prejudecatilor despre cultura inalta. Tinerii din povestea lui Schiop isi varsa amarul reinventand un limbaj al filozofiei «de strada». Ei fac parte din acea generatie care a fost hipnotizata de subcultura inalta a anilor ’90: Nirvana si cam tot ce misca prin Seattle, Suede, BUG Mafia etc. Ei bine, se produce un melanj lingvistic pe alocuri irezistibil, uneori prea artificial, intre hermeneutica suspiciunii tip Baudrillard si revelatii subculturale tip Tataee. Acest argou este principalul pariu al lui Adrian Schiop.” (C. Rogozanu)