Pe taramul intimitatii

Ce este intimitatea? Un lux? O necesitate? Un gen de tiranie, dupa cum sustin unii autori? Un fel de pol opus „realizarii de sine” (a se vedea dezbaterea acestui subiect in Miller)? Sau este, mai degraba, dupa cum vom argumenta aici, o componenta si o conditie esentiala a cresterii si extinderii sinelui? In acest eseu vom incerca sa oferim o definitie fenomenologica si procesuala a intimitatii, facand distinctie intre acele procese ale intimitatii si sarcinile care li se asociaza, precum si alte sarcini si activitati inrudite ale cuplurilor si altor perechi intime. De aici vom trece la aprecierea modelului Gestalt al sinelui si procesului de sine si vom dezvolta argumentul conform caruia procesul intim este o componenta esentiala a dezvoltarii sinelui. Discursul nostru va fi, pe tot parcursul, acela ca modelul Gestalt in sine, in mod inerent si necesar, spre deosebire de alte modele dinamice, este unul relational in ce priveste teoria, metodologia si viziunea sa asupra sinelui si naturii umane. Construind aceasta argumentare, ne vom exprima in mod constient si intentionat o parere diferita fata de unele lucrari gestaltiste care (ca si predecesorii psihanalitici ai Gestalt-ului) s-au bazat implicit sau explicit pe un model al sinelui si dezvoltarii, de tipul „autonom” sau „sine separat”. In final, avand la indemana perspectiva noastra revizuita asupra naturii si sarcinilor intimitatii, precum si aceasta clarificare a implicatiilor pe care le aduce abordarea contextuala a Gestalt-ului, vom aprecia chiar sarcinile procesului intim, ca si cateva dintre neintelegerile care apar in terapia de cuplu atunci cand lucram din perspectiva acestui model gestaltist extins al sinelui si dezvoltarii. Gordon Wheeler, PhD