Perspective narative postmoderne ale copilariei in perioada comunista

Perspective narative postmoderne ale copilariei in perioada comunistaAbordarea este una complexa si nuantata, reunind formule ale comparatismului traditional intersectate cu tehnici de analiza complementara a discursului si a modalitatilor de interpretare a supratemei: copilaria in lumea gri a ceausismului. in optiunea interpretativa a doamnei Mihaela Ioana Fildan supratema, transfigurata in proza postmodernista de dupa caderea comunismului, se preteaza a fi investigata cu instrumentar naratologic si inter-cultural (politologic, sociologic, psihologic, psihanalitic, pedagogic etc.). Noutatea pe care o aduce cartea se recunoaste in tentativa de reconstruire a traseelor prin care naratiunea despre lumea copilariei in vremea comunismului se reintoarce la viata pe caile multiple ale resurectiei anamnezice si cu pretul acumularii unor tensiuni inexpugnabile la nivelul constructiei personajului. Dupa cum observa si autoarea, gratie „noului realism”, intre scriitor si cititor se incheie un pact de buna intentie si colaborare, in sensul ca scriitorul nu doreste altceva decat a-i relata cititorului punctul sau de vedere in legatura cu niste evenimente pe care le-a trait, al caror martor a fost si ale caror consecinte le-a suportat. Pentru a reusi, „noul roman” postcomunist ii cere publicului cititor sa nu-si piarda increderea in „puterea literaturii”, a fictiunii si, in acelasi timp, ii solicita romancierului sa nu-i fie rusine sa probeze si sa demonstreze o atare vocatie.