Piciul

Alphonse Daudet (1840-1897). In nuvelele sale, realizeaza o evocare lirica a mediului provensal. Romanele, de inspiratie sociala, au o tenta satirica, dar si sentimentala. „Piciul” (1868) prezinta povestea unui copil sensibil si sarac, ce nu va reusi sa se maturizeze. Istorisirea incepe odata cu nasterea acestuia, intr-o familie din sudul Frantei care, din pacate, devine foarte saraca, dupa ce afacerea tatalui este pierduta. Daniel este fiul domnului si al doamnei Eyssette. Cand avea sapte ani, familia paraseste sudul Frantei pentru a pleca la Lyon, acolo unde tatal  sau isi gasise o slujba. Traiul in acest mare oras va fi foarte greu pentru baiat. El are o viataa noua, intr-un apartament murdar si umed, cu gandaci in bucatarie. Cand incepe scoala, este singurul care poarta o bluza saracacioasa, iar colegii si profesorii rad de el si il poreclesc „Piciul“. El intelege ca, in aceste conditii, pentru a-i fi recunoscute meritele, trebuie sa munceascaa de doua ori mai mult decat ceilalti, datorita noii sale pozitii sociale, nefiind pregatit sa faca fata unei vieti aspre. Romanul este autobiografic, Daniel fiind personajul-narator. Sunt prezentate intamplari din copilaria si adolescenta lui Daudet care, inca de pe atunci, visa sa devina scriitor.