Pisica de lemn pictat

O involburare de trairi, de emotii, de reflectii incisive in poemele de azi ale Simonei-Grazia Dima. Ele reusesc sa-i puna intr-o noua lumina setea arzatoare de absolut, care pe atatia dintre cititorii ei de pana acum i-a sedus. Sunt de observat in poezia sa asocierile pline de efect ale unor proiectii cu sens opus, unde derizoriul si transcendenta coabiteaza sub semnul paradoxului viu. Poeta isi reprezinta, de pilda, „zbenguiala” zeilor care se bat „cu perne in cer”, desfasurari „cartografiate din toate pozitiile”, urmarite si filmate „de jos”. Adica de pe pamant. Aici, muritorii, „arheologi pe soluri miscatoare”, au de infruntat „bulboanele istoriei ucigase”. Desi ele „ii trag tot mai afund”, o sansa de salvare li se ofera totusi atunci cand pot urca in „barca poeziei si a visului”. Meditatia melancolica si accentele de umor personalizeaza o data mai mult poemele din aceasta carte a Simonei-Grazia Dima. Gabriel Dimisianu