Povestea cu elefantul vizirului

Un nou vizir, crud, ajunge la putere în Travnik. El aduce un elefant din străinătate. Animalul neliniștit distruge tarabele din piața orașului. El arată puterea stăpânului său. Vizirul vrea ca orășenii să i se plece. Povestirea care dă titlul volumului cercetează ce îi face pe oameni cruzi. Ea arată suferințele popoarelor iugoslave sub stăpânirea otomană.

Povestirile lui Ivo Andrić despre trecut par istorisiri populare spuse cu voce tare. Ele explorează trecutul comunităților iugoslave și viața lor spirituală. Unele vorbesc despre temerile dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Altele arată primele semne de revoltă printre femeile care țes covoare. Povestirile abordează și corupția funcționarilor, și bătrânețea. Ele înfățișează destinele tragice ale femeilor. Andrić cercetează și limitele înguste ale vieții unui artist.

Andrić s-a născut în Bosnia și a crescut la Višegrad. A avut legături cu Tânăra Bosnie și cu grupări naționaliste sârbe. Aceste legături au dus la arestarea sa în 1914. Mai târziu, a fost diplomat iugoslav. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a ascuns la Belgrad. A scris acolo cât timp a stat ascuns. A câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1961. Ulterior, gânditori musulmani bosniaci i-au contestat viziunea asupra istoriei otomane. Naționaliștii sârbi și-au revendicat, la rândul lor, moștenirea sa.

Această ediție face parte din colecția Esențial. Gellu Naum și Voislava Stoianovici au tradus povestirile din sârbă. Ei au scris și notele textului.