Povesti de adormit copiii si de trezit parintii

Povestirile sunt instructive, sub raport etic, pornind de la viata imediata, cea din scoala, adesea, sau uneori dintr-o lume fantastica, a parabolelor biblice (Biserica din deal, Copilul cu inima de cristal). Sunt scene desprinse cu simplitate narativa din cotidian, dar semnificatia mai profunda a unor acte nu lipseste (Peticul). […] O atentie mai mare merita Biserica din deal, unde atmosfera unui sat descris in ritualurile sale face sa creasca emotia povestirii […], amintindu-ne vremurile de altadata, surprinse in aceste pagini, o lume a bunelor randuieli, a credintei si a familiei armonioase si senine. — Adrian PopescuDragii mei copii dragi, am adunat in cartea de fata cateva istorisiri inspirate de povestile de viata ale unor copii ca si voi. Poate va veti regasi, cine stie, printre paginile cartii. Sa stiti ca noi parintii, adultii in general, am fost cu totii copii, am avut si noi dificultatile pe care le intalniti si voi cateodata, am facut si noi prostii, am invatat, ne-am jucat si ne-am veselit ca si voi. Poate ca acum vi se pare uneori ca nu va intelegem si, la randul vostru, nu intelegeti unele din regulile sau deciziile noastre. Ce e sigur e ca va iubim enorm, ca sunteti comorile noastre, si ca asa va fi intotdeauna. Dragi parinti, “meseria” de parinte mi se pare cea mai frumoasa, mai plina de sens si mai grea din cate exista, mai ales ca nu am avut nici o formare profesionala in domeniu si a trebuit cu totii sa fim autodidacti si sa o invatam in campul muncii. Impart cu voi cateva experiente de viata. Sunt sigura ca iubirea ramane calea de comunicare perfecta spre inimile celor din jur, si mai ales ale “celor mai dragi dintre pamanteni”: copiii nostri.Dragi cititori, imi doresc ca aceasta carte sa va aduca bucurie, sa va lumineze fetele si sufletele. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe fiecare! — Ioana Onisor