Povesti si povestiri de Ion Creanga

A fost odată ca niciodată, pe vremea când internetul nu se inventase și telefoanele mobile și tabletele nu existau nici măcar în vise, o copilărie plină de ghidușii, hohote de râs și multe povești. Desprinse din tărâmul imaginației și nostalgiei acelor vremuri, Cinci pâini, Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe, Fata babei și fata moșneagului și Punguța cu doi bani reprezintă unele dintre cele mai frumoase opere ale copilăriei. O carte foarte amuzantă, o potrivire ingenioasă de ilustrații vesele, aventuri, rezultate neașteptate și mult râs, Povești și Povestiri va bucura deopotrivă cititorii mici și mari și va crea un efect de apropiere magică între copil și părinte. Ion Creanga a fost ales post-mortem membru al Academiei Române și a fost onorat prin acordarea numelui său mai multor instituții de învățământ (Colegiul Național Ion Creangă din București, Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău, etc.), unor premii și concursuri literare naționale, dar și mai multor comune, sate, cartiere și străzi din România. În plus, Bojdeuca lui Creangă din Iași a fost primul muzeu memorial literar din România, fiind totodată și unul dintre cele mai vizitate din țară. Amintiri din copilărie este una dintre principalele lucrări ale scriitorului și reprezintă partea cea mai personală a operei sale, fiind considerată de critici drept capodopera lui Creangă. Carte a copilăriei evocate din perspectiva duios-nostalgică a maturității, Amintirile lui Creangă reprezintă o operă unică în literatura română, prin puterea cu care a reușit să redea magia vârstei inocente, prin măiestria neegalată a limbajului, prin sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil și prin umor. “Nu știu alți cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”- Ion Creanga, Amintiri din copilărie