Povestiri bizare

Povestiri bizareUn medic scotian din secolul al XVII-lea, ajuns in slujba regelui Poloniei, descopera o rasa ciudata de copii vegetali. O familie formata din patru femei identice primeste vizita unui cuplu de barbati similari. Un batrin vaduv, insingurat si tipicar, observa intr-o dimineata ca lumea din jur s-a transformat aleatoriu (sau, daca nu, ca si-a pierdut el mintile). O lume degradata, dintr-un viitor nedefinit, isi pastreaza stabilitatea gratie sacrificiului unui personaj misterios, aparent nemuritor, ce sufera pentru oameni de peste trei sute de ani. In zece texte dense, pline de dinamism si surprinzatoare de la premise pina la final, imaginatia neingradita ce caracterizeaza Povestirile bizare ale Olgai Tokarczuk cucereste nu doar prin subiecte ori prin atmosfera creata, ci si prin forta empatica ce le strabate. Pendulind intre fantastic, SF, straniu si insolit, aceste povestiri reprezinta tot atitea mostre de virtuozitate si inventivitate artistica ale acestei remarcabile prozatoare.„Diversele tipuri de religiozitate, umorul de sorginte literara, desenarea contururilor viitorului, straniul, noul si imprevizibilul, precum si analiza lumii in care ne miscam plini de indoieli – iata temele esentiale abordate in recentele povestiri ale acestei scriitoare exceptionale.” (Głos Kultury)„Bizare, insolite, stranii, neobisnuite… si totusi clasice, cunoscute, familiare, povestirile din acest volum ne lasa impresia ca le-am mai auzit undeva, cindva. Dar ce se ascunde in spatele misteriosului titlu al Olgai Tokarczuk, Povestiri bizare? Un sir de plasmuiri si traume neasumate, vesnicia sufletului, intrupari succesive, cautarea propriului loc pe pamint si teama ca omul va observa cu usurinta cum magia si cotidianul se intrepatrund.” (Magdalena Brodacka)„Dupa prelegerea sustinuta la ceremonia decernarii premiilor Nobel, se vorbeste foarte mult despre tandretea, sensibilitatea si duiosia fata de lume pe care le iradiaza scrierile Olgai Tokarczuk. Aceasta tandrete se face simtita si in Povestirile bizare mai ales prin maniera calda, empatica in care scrie despre destine umane lipsite de stralucire, ratacind dezorientate in propria viata, chinuite de singuratate, angoasa, alienare, frica de batrinete, boala, moarte, dar si de viitorul apocaliptic.” (Cristina Godun)