Povestiri mici pentru inimi mari

Ana era o fetiţă curioasă, cu ochii mari şi plini de lumină, ce reflectau dorinţa ei de a înţelege tot ceea ce era în jurul său. Fiecare gest al oamenilor, fiecare sunet din sat şi fiecare floare care se legăna în vânt îi stârneau întrebări. Oriunde mergea, observa detalii mici: cum se mişcă păsările, cum se mişcă apa izvorului, cum se joacă copiii, şi întotdeauna întreba pe cei din jur de ce lucrurile sunt aşa şi nu altfel? Răspunsul cel mai des pe care-l primea era că „Aşa le-a făcut Dumnezeu!” Atunci în mintea micuţei s-a născut o altă întrebare: – Unde pot să-L văd pe Dumnezeu? Răspunsurile care veneau erau mereu diferite. Unii îi spuneau că Dumnezeu este sus, în cer, printrenori, alţii că este în biserică, în icoane sau în rugăciune. Ana îi asculta pe toţi, dar niciunul nu îi aducea liniştea pe care o căuta. Dorinţa ei nu era doar să audă despre Dumnezeu, ci să-L simtă cu adevărat, să-L atingă, să-L vadă cum vezi soarele sau florile din grădină. Într-o zi, s-a întors acasă şi s-a aşezat lângă bunica ei, care o privea cu blândeţe şi înţelegere. Ana a pus aceeaşi întrebare, cu vocea ei mică, dar hotărâtă: – Bunico, unde aş putea merge ca să-L văd pe Dumnezeu? Bunica i-a zâmbit, cu ochii strălucind de iubire, şi i-a spus încet, arătând către pieptul fetiţei: – Dumnezeu este în inimă, Ana. Cuprins: Băiatul cu lanterna Semințele binecuvântate Podul prieteniei Porumbița păcii Steaua care nu voia să strălucească Noaptea în care s-a născut curajul Căsuța în care locuia pacea Regăsire Fetița care dorea să-L vadă pe Dumnezeu Lumânarea care a aprins satul Pâinea bunătății Umbra luminoasă Bărcuța „Speranța” Îngerul care ascultă Talantul împărțit