Practica psihoterapiei

C.G. Jung analizează felul în care funcționează psihoterapia. El arată cum această formă de îngrijire îi schimbă pe ambii participanți. Caracterul terapeutului contează la fel de mult ca ideile și cuvintele sale. La rândul său, pacientul îl influențează pe terapeut. Acest lucru poate ajuta procesul terapeutic. Eseurile se adresează cititorilor interesați de psihoterapie și psihologie analitică.

Cartea are două părți principale. Prima examinează scopurile, metodele și problemele de bază ale terapiei. Ea cercetează legătura terapiei cu medicina și cu concepțiile despre viață. A doua parte analizează metode specifice. Explorează și relația dintre terapeut și pacient. Abordează abreacția, adică eliberarea emoțiilor. Examinează folosirea viselor în terapie. Studiază apoi transferul și răspunsul terapeutului, numit contratransfer.

Jung subliniază că nevrozele severe pot avea urmări dăunătoare. El cere multă atenție în abordarea efectelor lor psihice și sociale. Se sprijină pe mituri și pe arheologie, care studiază trecutul. Folosește și forme timpurii de psihologie, precum și studiul religiilor. Aceste domenii îl ajută să găsească sens în ceea ce aduc pacienții în terapie.

Jung folosește zece imagini din Rosarium philosophorum pentru a studia transferul. Temele lor includ unirea și moartea, dar și purificarea și renașterea. Această ediție reprezintă volumul 16 al operelor sale complete. Cuprinde o prefață de Jung și observații finale. Are și o bibliografie, un indice de nume și un indice tematic.