Prea tarziu. Speranta

Esti prins intr-un vartej care te aspira si te trage inexorabil in adancimi. La inceput te revolti, lupti din toate puterile, bati din maini si din picioare, dar cu timpul, fortele te parasesc caci curentul care te impinge e imbatabil. Oboseala, dezgustul, dezamagirea se instaleaza cu incetul si te fac sa renunti, sa nu te mai impotrivesti, sa nu te mai razvratesti si te lasi tarat acolo unde te duce el. O ploaie de nenorociri fara sfarsit se abat pe spinarea ta. Abia esti capabil sa-ti mentii capul pe linia de plutire, pentru a nu te scufunda pentru totdeauna, intr-un echilibru precar, in varful picioarelor, datorita instinctului de conservare. (Ileana Goga Landi)